’12

S-a hotărât Costescu să scrie, fiţi atenţi!

Toate postările de pe blogul acesta ţin să vă anunţ că au fost scrise doar de mine, cu mâna mea, am condei sau nu, nu mă interesează.. Acum doi ani când mi-am făcut acest blog, nu m-am gândit dacă voi fi în stare să scriu ceva cu înţeles sau nu, corect din punct de vedere gramatical sau nu, nu m-am gândit că voi fi judecată pentru ce scriu sau cum scriu. Sunt… au fost postări scrise în momentele în care am simţit nevoia să scriu ceva, să mă afirm. Nu am dat copy paste de prin alte surse ca să pot transmite ce simt(evident, exceptând cazurile în care am plasat versuri dintr-o melodie sau citate ale unor personalităţi)!

Este adevărat nu sunt mândră de mine, nu am făcut ceva concret în viaţă cu care pot ieşi în faţă şi pot spune: “Da frate, asta am făcut eu! Sunt un geniu!” Nu nici pe departe… Sunt simplă, nu sunt cea mai bună prietenă în multe cazuri, nu sunt olimpică, nu sunt evident tipa de pus în ramă. Este adevărat, sunt în masură să dau sfaturi în momentele cele mai proaste..E unul dintre cele mai mari defecte pe care le pot avea. Nu am absolvit nici şcoala vieţii şi nici nu sunt un maestru.

Sunt pur şi simplu eu, Teo, probabil cu mai multă minte decât acum doi ani, confuză şi în permanentă schimbare.

Happynewyear!

Happy new year!

1 ianuarie pentru mine este ziua în care realizez toate eșecurile si realizările ce le-am avut in 2011. Am ajuns la concluzia că a fost un an nefericit pentru mine pe toate planurile.

Pentru voi cum s-a terminat 2011?

Sfârșit de noiembrie

Sunt mică încă, am împlinit și 18 ani, dar sunt încă mică.

Am nevoie de afecțiune, de mama, de tata, de iubire, de îmbrățișări călduroase, de prieteni, de îmbărbătare, de oameni buni, de simpatie, de fericire, de  răbdare,  de nori, de zi, de noapte, de anotimpuri, de ziua mea, de 18 ani, de clipe, de momente, de spaimă uneori, de entuziasm, de sclipiri, de mine, de tine, de noi. I’m so fragile…