Toate postările de pe blogul acesta ţin să vă anunţ că au fost scrise doar de mine, cu mâna mea, am condei sau nu, nu mă interesează.. Acum doi ani când mi-am făcut acest blog, nu m-am gândit dacă voi fi în stare să scriu ceva cu înţeles sau nu, corect din punct de vedere gramatical sau nu, nu m-am gândit că voi fi judecată pentru ce scriu sau cum scriu. Sunt… au fost postări scrise în momentele în care am simţit nevoia să scriu ceva, să mă afirm. Nu am dat copy paste de prin alte surse ca să pot transmite ce simt(evident, exceptând cazurile în care am plasat versuri dintr-o melodie sau citate ale unor personalităţi)!

Este adevărat nu sunt mândră de mine, nu am făcut ceva concret în viaţă cu care pot ieşi în faţă şi pot spune: “Da frate, asta am făcut eu! Sunt un geniu!” Nu nici pe departe… Sunt simplă, nu sunt cea mai bună prietenă în multe cazuri, nu sunt olimpică, nu sunt evident tipa de pus în ramă. Este adevărat, sunt în masură să dau sfaturi în momentele cele mai proaste..E unul dintre cele mai mari defecte pe care le pot avea. Nu am absolvit nici şcoala vieţii şi nici nu sunt un maestru.

Sunt pur şi simplu eu, Teo, probabil cu mai multă minte decât acum doi ani, confuză şi în permanentă schimbare.

1 ianuarie pentru mine este ziua în care realizez toate eșecurile si realizările ce le-am avut in 2011. Am ajuns la concluzia că a fost un an nefericit pentru mine pe toate planurile.

Pentru voi cum s-a terminat 2011?

Am nevoie de afecțiune, de mama, de tata, de iubire, de îmbrățișări călduroase, de prieteni, de îmbărbătare, de oameni buni, de simpatie, de fericire, de  răbdare,  de nori, de zi, de noapte, de anotimpuri, de ziua mea, de 18 ani, de clipe, de momente, de spaimă uneori, de entuziasm, de sclipiri, de mine, de tine, de noi. I’m so fragile…

Vă mai spun pentru ultima oară! Încetați să vă băgați sub pielea mea cu japca, și încetați să stricați prietenii frumoase. Chiar nu mă interesează ce a fost. Poate că sunt eu fraieră că vă povestesc diferite lucruri, dar sincer, nu vă mai suport! Încercați să mă distrugeți atât psihic cât și fizic.

Atunci când lucrurile sunt personale și eu îți spun secrete înseamnă că trebuie să  taci frate! Să taci și să înțelegi că eu nu ți-am spus un căcat doar ca să îl transmiți tu mai departe, ți-am spus ceva important și asta înseamnă că am încredere și că îmi pun baza în tine! Din păcate, nici până la vârsta asta nu ați învățat să vorbiți sau să transmiteți niște informații corecte și concrete!

Am capul plin de chestii stupide, dar unul singur îmi invadează deocamdată rațiunea. E imposibil cum un singur lucru îți poate schimba viziunea despre viață, despre tot ce mă înconjoară. Să nu mai spun că în ultimul timp mă bazez doar pe o singură treabă și nu mă mai pot gândi la nimic. Ce s-a întâmplat atunci?!?! Asta nici eu nu pot să știu. 

Un lucru e cert oricum. Mi-a schimbat total modul de gândire  și nu mă așteptam să fie atât de plăcut să vorbesc cu o persoană ca el. A știut să mă asculte atunci când am avut nevoie și simțeam cum gândurile și nervii mă copleșesc. 

Poate sunt eu cretină, poate e banal ce spun, dar nu știu… E drăguț.